In cautarea retetei pierdute

Cred că bunica mea maternă a fost o prăjitureasă bună. Nu-mi aduc aminte gustul mâncărurilor pregătite de ea, dar îmi aduc aminte că era întotdeauna chemată să pregătească de tot felul pe la nunţi, botezuri şi pomeni. Am petrecut puţin timp cu bunicii materni, sau cel puţin aşa îmi aduc eu aminte. Eu i-am prins când au ajuns să trăiască la Timişoara.  Din vremea când nu făcusem vârsta să merg la şcoală am câteva poze cu bunica în Piaţa Libertăţii cu ai ei porumbei cu tot, mai am nişte frânturi de amintiri cu tatu Lazăr prin târgul ce era pe vremuri în Piaţa Traian şi amintiri suprapuse din cele două apartamente pe care le-au schimbat cât au locuit în oraşul de pe Bega.

Când am crescut mai mare, vizitele la bunici s-au rărit tare, nu am avut multe prilejuri să ne vedem. Nu prea ştiu de ce, ar trebui să o întreb pe mama. Acuma când bunicii mai sunt numai

frânturi de amintiri, îmi pare rău că nu m-am străduit mai mult să le fiu mai des prin preajmă.

Una dintre ele mă hăituieşte de ceva vreme sub forma unei prăjituri pe care buni ne-o trimitea prin poştă, şi care mi-a îndulcit şi ceva zile din căminul studenţesc. O prăjitură simplă, fără cremă, care mie îmi plăcea după ce treceau câteva zile peste ea şi se usca puţin. Ştiu cum se numeşte, dar reţetele pe care le-am găsit până acum cu numele ei nu au gustul pe care îl caut. Am răsfoit şi toate reţetele vechi ale mamei mele, notate pe fiecare bucăţică liberă de hârtie din cartea de bucate cumpărată în luna ianuarie din anul în care avea să mă aducă pe lume, dar nu am găsit ce căutam.

În timpul muncii ăsteia de cercetare, am dat peste o reţetă simplă, care aduce mult cu amintirea bunicii, dar încă nu-i ce trebuie. Când o să o găsesc, o să v-o spun. Deocamdată vă dau ingredientele la asta de-am găsit-o:

-          4 ouă

-          200 grame de unt

-          200 grame de făină

-          200 grame zahăr pudră

-          100 grame nucă

-          1 plic de zahăr vanilat

-          răzătura de la o lămâie.

Frecaţi bine untul adus la temperatura camerei cu zahărul pudră, încorporaţi zahărul vanilat şi coaja de lămâie, apoi cele 4 gălbenuşuri şi făina. Aeraţi toată compoziţia, înglobând încet, cu o lingură, albuşurile bătute spumă cu un praf de sare, dacă vreţi succes garantat. Întindeţi compoziţia în tava tapetată cu unt şi făină sau cu hârtie de copt şi presăraţi deasupra nucile. Pe acestea din urmă le puteţi pune aşa cum sunt sau prăjite 2 minute şi mărunţite cu cuţitul. Coaceţi la 170 de grade cam 40 de minute.

Ah, da! Vecinii ce locuiau dedesubt de bunicii mei mă strigau Clopoţel…să o întreb pe mama oare de ce.

 Silvia Barbutz