luni, 28 septembrie 2015

Papricas de pofta

Când a venit toamna rrrece într-o dimineață, nu mai ai încotro. Din uitare, din greșală, cu intenție, trei ardei kapia sau trei gogoșari ai prin casă. Toacă-i cuburi! Toacă și o ceapă ca să-ți aduci aminte că trebuie să miroasă a viață, că mirosul de salată prăjită e trist ca o plimbare solitară de fată frumoasă. Carne nu e musai să ai prin casă și dacă ești răscolit cu adevărat de pofte, cârnatul afumat, cu boia și miroase multe e tovarășul tău de nădejde. Taie-l felii de un deget.
Pune cratița pe foc și lasă cârnatul să sfârâie împrăștiind parfumuri tari și lăsând untură aromată. Când dă semne de frigere adaugă ceapa și ardeiul. Dacă mărețul cârnat nu e iute, pune tu ceva boia pișcoasă peste tot. Adaugă o lingură de chimen, două
foi de dafin, piper măcinat. Învârtește, călește, întărește-te la mirosul nebun. Când zărești arsură fină la ardei, toarnă un litru de supă și caută-ți de treabă la foc mic.
Pune într-un castron, zece linguri de făină, un ou, zece linguri de apă și trei de ulei ori unt topit, un pic de sare. Mestecă bine! Ia cu lingurița cea mai mică din aluat și dă drumul în zeama aromată,  bolborositoare.
Mai lasă un sfert de ceas la foc mic și bea cu chef de toamnă două trei păhărele de țuică bună. Pune “zama” cu găluște în blid și trăiește!

Asta-i mâncare de om muncit în ploaie, de nevastă înfrigurată cu cizme de cauciuc. Nici nu are ce căuta pe internet așa mâncare. Nu știe să se comporte nicicum și se uită la frumușeii în costume și la domnișoarele din mall cum se uita bunică-mea la mine când mi-am luat geacă de metalist.

2 comentarii: